In jurul lumii ... nu in 80 de zile!  About  Chrono Explore  Map  Tags  Contact
 About  Chrono  Explore  Map  Tags  Contact

south america [ 47 albums ]

El Calafate

El Calafate orășel turistic, dar șarmant în același timp. Este poarta de acces spre ghețarii Patagoniei si parcul din El Chanten. Cel mai "faimos" este ghețarul Perito Moreno ( Perito Moreno Glacier). Nu este cel mai mare ghețar din zona dar este cel mai ușor accesibil cu mașina.

El Chanten

Defapt este un sătuc chiar în parcul Fitz Roy. Sătuc ce consta în mai multe cabane special destinate vizitatorilor. Practic puțin localnici pot zice ca asta este rezidenta lor permanenta. Așezarea în incinta parcului îl face foarte convenabil pentru trasee în parc. Nu trebuie să ai cort sau să stai în cort dacă nu vrei. Te cazezi la cabana și apoi faci trasee de o zi. Eu am ajuns aici în afara sezonului, iar locul era pustiu. Imagina cu tufa de scaieți purtată în bătaia vântului pe mijlocul străzi a readus la suprafața memoriei mele, sunetul șuierului de vântului, muzica lui Ennio Morricone din vechile filme western de pe vremea copilariei mele. Mai ca ma așteptam să dau nas în nas cu John Wayne la următorul colț de stradă! :-)Am prins vreme buna în general, dar nu suficient de buna ca să pot să vad vârful Fitz Roy. Este uimitor cât de instabilă este vremea aici și cite fițe iți face. La baza era soare și plăcut, apoi după o ascensiune de 500m am ajuns în zăpadă, vânt, ceață și frig. Nu puteai sa vezi măcar vârful la baza căruia te afli. Parcul este foarte frumos, îl recomand cu căldură tuturor celor care ajung în zona. Ce mai, să vezi acest poate să fi singura ta rațiune să călătorești în Argentina!

Peninsula Valdes

Renumita loc pentru coloniile de pinguini și foci. Daca tine norocul cu tine, aici este locul în care poți să vezi balene. Atracția principala sunt balenele ucigașe. N-am fost norocos de data asta. Defapt nici foci și nici pinguini n-am prea văzut !:-)

Salta

M-am oprit o noapte în drum spre Bolivia. Liniștit și destul de pitoresc.

Around Ushuaia

Dacă orașul nu este foarte impresionant din punct de vedere arhitectonic, amplasarea lui te lasă cu gura căscată. Practic, considerat cel mai sudic oraș din lume, este încadrat de munți cu vârfuri înzăpezite ce par să împingă întreg în apa canalul Beagle!

Ushuaia city

Poze din oraș. Un oraș în plina dezvoltare ca urmare a fluxului de turiști. Sunt cu siguranță orașe cu mai mult șarm în Argentina, dar faptul ca m-am simțit foarte bine aici m-a făcut să îndrăgesc orașul asa ad-hoc dezvoltat și turistic, cum este.

Copacabana City

Un oraş drăguţ. Din cauza abundenţei de turişti întreaga viaţa a oraşului gravitează în jurul turismului. Este capitala "asigurărilor de maşini" !:-) Asigurari ...în stil Bolevian! În fiecare dumincă la biserica din piaţa principlă se sfinţesc autoturismele.Maşinile sunt împodobite cu girlande de flori. Berea e folosită pe post de apa sfinţită împărţită în acelaşi timp, în mod egal, între maşină şi propietar! :-) Dacă stau să mă gândesc care este starea drumurilor în Bolivia (vezi sectiunea de poze The Death Road - drumul mortii ), pe bună dreptate mă întreb ce companie de asigurări întreagă la minte o să-şi deschidă sucursala în Bolivia? :-)

Isla Del Sol

Insula Soarelui, lacul Titicaca situat la 3,812 m.

La Paz

Ce mai inalta capitala din lume. Imagineazati un canion, apoi adauga cladiri inalte pe fundul canionului. Mai apoi mai adauga case care se catara pe peretii canionului pina se revarsa peste buza acestuia. Impresionant, nu? Privelistea care se deschide de la autostrada de pe buza canionului m-a lasat fara cuvinte ... din pacate pozele care am reusit sa le fac, prin geamul autobuzului, nu fac dreptate realitatii.
In La Paz cele mai scumpe propietati sunt cele la fundul canionului, adica la joasa altitudine. Din cauza altitudinii inalte 3500m(la fundul canionului) - 4000m (la buza canionului), cele mai cautate poziti nu sunt cele cu o priveliste fantastica, ci cele care iti ofera abilitate de a respira mai usor !:-)

Potosi

Aflat la 4040m înălţime, numai urcatul celor câteva scări din faţa hotelului te lasă fără respiraţie! Odată cel mai bogat oraş din lume datorită argintului scos din muntele "Cerro Rico", la baza căruia orăşelul se afla.

Se pare că spaniolii au reuşit să extragă în 300 de ani peste 12 milioane de tone de argint din acest munte. Nu a mai rămas mult în ziua de azi!

Chir si în ziua de azi, ocupaţia de baza este mineritul, iar condiţiile de lucru au rămas la fel ca acuma 200 de ani. Munca manuala şi dinamită. Azi minele sunt cooperative... N-a rămas prea mult zăcământ de nici un fel. Deci nu este extrem de profitabil sau tentant pentru corporaţii. Viaţa e dura şi datorită silicozei, speranţa de viaţă este pe la 10-15 ani de mină. 

În drum spre mină vedeam camioane pline de copiii 14-18 ani. Excursie de scoală pentru a vizita mina, m-am gândit eu. L-am întrebat pe ghid "unde se duc?", răspunsul a fost simplu: "la lucru."

Se lucrează în ture de câte 24 ore. Iar la sfârşit de săptămâna încearcă să vândă ce au trudit să scoată din mină pe durata unei săptămâni de lucru.

Cerro Rico, muntele, este găurit pe orice direcţie imaginabila, trebuie să fi atent unde pui piciorul. Cu fiecare pas mă aşteptam ca ceva să se năruiască ... Senzaţia de sufocare şi apăsare devine tot mai pregnantă cu fiecare metru cu care te afunzi în mină .....

Pentru cei amatori de senzaţii tari există excursii, care te pun în contact real cu situaţia minerului de acolo. Te duc în galerii adânc săpate unde numai în "patru labe" e posibil. Nu ai loc nici măcar să stai în fund sau să te întorci. Temperatura este peste 30 grade Celsius, noroi din plin,  iar aer ... lipsă! Pe bune nu este o excursie pentru oricine! Aşa că alege bine şi cu atenţie ghidul care te duce în mină!

Day1

Prima zi a turului cu 4x4 care ma va purta prin zona sud-vestica a Boliviei. Flancat intre granita cu Chile si Argentina este un podis la peste 4000m altitudine foarte des pomenit si ca "Alto Peru". Am inceput din Tupiza, iar Toyota condusa de Sebastian (soferul agentiei de turism) ne va purta timp de patru zile peste "munti si vai", culminind cu traversarea a "Salar de Uyuni" in ziua a patra. Capat de drum, asa cum probabil ca ati ghicit deja, va fi oraselul Uyuni (supranumit "polul frigului" ). Pe drept cuvint, chiar am indurata ceva frig pe acele meleaguri. In timpul zilei temperatura era in jur de 16-18C, dar odata cu apusul soarelui coboara fulgerator. Experienta de "corturar", m-a invatat ca cele mai reci ore ale noptii sunt intre 4-6 dimineata. Aici cea mai rece perioada a zilei a fost intre 7-10 seara, imediat dupa apus.Pe drept cuvint aici este locul in care am realizat cu adevarat intelesul frazei: "caldura vine de la soare".

Day2

Cred ca mai toata ziua am stat la altitudini intre 4000-5000m. Cea mai impresionanta laguna a fost "Laguna Azura". Mare parte din zi cu o culoare albastru verzuie datorita arsenicului care il contine . A mentionat cineva "verde de Paris"? :-) Ce este extrem de interesant ca isi schimba culoare pe parcursul zilei in functie de pozitia soarelui.
Si cum nu mi-am potolit setea din "laguna Auzura" am putut sa ma scald in apele termale din zona!:-)

Day3

Azi am traversat "Laguna Colorada", desertul cu "Arbore del pietra", am lasat in urma un vulcan fumegind si am inoptat chiar la intrarea in Salar. (Ocean de sare). Vulcanul fumegind, chiar daca de la mare distanta, este o priveleste aparte. Am petrecut noaptea, intr-un hotel facut in intregime din sare.Am dormit pe pat din sare si am mancat la mese din sare! Nu am avut la masa solnita cu sare!:-) Fain, nu? Sarea este materia primordiala aici.

Day4

Ziua in care am traversat Salarul de Uyuni. Noaptea anterioara am oprit chiar la marginea Salarului.Soferul ne-a convins sa prindem rasaritul de soare aici.Motivul a fost, intr-un fel justificat, prin motivul ca pina ne punem pe picioare si ajungem in Salar s-ar putea sa pierdem rasaritul de soare. Acuma, cred ca merita facut efortul de a prinde rasaritul de soare pe "oceanul de sare". Asa cum demonstreaza si pozele, din afara, ramai numai un observator din afara cadrului. Necontestind frumuseatea evenimentului chiar si asa, totusi cred ca ce vrei cu adevarat este sa vezi cum se vede rasaritul soarelui in Salar.

Sucre City

Supranumit "orasul alb". Cel mai frumos oras din Bolivia. Planuiam sa stau de o zi sau doua, dar am ajuns sa stau aproape o saptamana. Un oras frumos, plin de viata, biserici si muzee de vizitat. Poti sa te relaxezi aici citeva zile si apoi sa pornesti in urmatoarea aventura. Vei gasi baruri si restaurante bune raspindite in jurul pietei centrale. Dar daca vrei sa maninci ce maninca localnici, si in special recomand micul dejun, trebuie sa dai o tura in imensa piata, numai la o strada doua de piata centrala a orasului. Mancare buna si fructe pe degeaba aproape.

Folk Dance

S-a întâmplat să mă plimb prin piaţa principală din Sucre şi să dau peste o prezentare a dansurilor populare din zona. Cel mai mult mi-au placut "saboţi" de la o trupă de dansatori, vezi pozele şi vei înţelege uşor la ce mă refer. Trebuie să fi cântărit fiecare măcar câteva kg! :-)

The Death Road

"Drumul Mortii", a nu se confunda cu "Drumul Oaselor" al lui Florin Piersic!

Lăsând gluma la o parte, m-am urcat pe bicicleta și am coborât de la 4700 m la 100 m. Cam 50 km in total. Ajuns jos abia mai puteam sa închid si sa deschid pumnul. Nu trebuie sa pedalezi, tot ce trebuie sa faci este sa strângi din frâne si sa încerci sa controlezi direcția! :-) Simplu, nu? Am avut momente cind m-am oprit pentru ca simțeam ca nu mai pot sa tin ghidonul si sa string frânele! Prima parte a drumului este asfaltata asta înseamna: viteza. Apoi "real fun starts", drumul se transforma într-un drum "forestier", lat abia, cit sa încapă o mașina. Șerpuiește pe buza prăpastiei si coboară vârtejos 3600 m diferența de nivel. Nici urma de parapet care măcar sa-ti dea iluzia ca te va opri! ... roagă-te sa tina frânele! :-) Plus ca la fiecare cotitura te poți trezi fata in fata cu un camion sau autobuz. 

Si daca crezi ca, sa cobori pe drumul asta pe bicicleta este periculos, închipuie-ti cum e sa fi intr-un autobuz sau camion. La întoarcere am urcat înapoi cu microbuzul. Când ma uitam in jos de la fereastra in loc sa vad drumul vedeam haul prăpastiei. Practic caroseria microbuzului era mai lata decât drumul. Asta da senzație! 

Dupa mine urcatul cu microbuzul înapoi la La Paz a fost mai palpitant și mai periculos decât coborâtul cu bicicleta. Marea parte a pasagerilor au stat mai înghesuiți in partea stânga! :-)

Tupiza

Un orasel placut, asezat intr-o zona pitoreasca. Este popas ușor accesibil dinspre Argentina. Principala atractie, jur ca n-ai sa ghicesti!  :-) ... este calaritul!

Apropos de calarit... Daca tot am ajuns aici si toti in jurul meu sunt asa încântați de arta ecvestra, m-am uitat in jur , m-am uitat in oglinda si am șezut ca badea ( din clasica "șezi bade si gândești sau numai șezi ?" ), daca am gindit sau nu, nu imi mai este clar, cert e ca am zis: de ce nu? Ce n-am judecat eu bine, zic eu infuentat de euforia celor din jur, este ca: sa te urci prima data pe cal si sa te angajezi la un traseu de 5 ore calare pe coclaurile din jur, nu e  ideea cea mai fericita pentru un novice in ale artei! :-) Iar sa posezi si niste noțiuni elementare despre arta ecvestra, nu strica defel! :-)

Calul a fost bland, il imita pe cel din fata lui. Pina aici, plus partea cu "la pas", toate bune si frumoase! Problemele au inceput cind ghidul, la indemnul celorlalți călăreți in euforia generala, au luat-o la galop!

Doua chestii se definesc clar in context si aveau sa definesca viitorul meu pentru urmatarele 5 ore:
1. spiritul euforic. Nu intru totul impartasit de mine.
2. parca am mentionat spiritul de cooperare al blindului meu cal.

... si asa s-a trezit Horatiu galopând. In ciuda faptului ca incercam din rasputeri sa rămân in sa , unu adaugind timpul amestecat cu injuraturi si blesteme proliferate, doua, uimitor totusi am mai gasit timpul sa inteleg expresia: "arta ecvestra". Intr-adevar a te mentine in sa in galopul calului este o arta! :-)

In ciuda auspicilor nefavorabile in care incepusem galopul, am reusit sa termin in acelasi timp cu calul! :-) Asta este un lucru bun!:-)

Cind vezi la televizor calareti in general ai impresia unei miscari fluide, un fel de contopire intre cal si calaret.  Unde calaretul da impresia destul de evidenta ca se simte bine. Nu cred, ca miscare care am creat-o eu avea ceva in comun cu fluiditatea. Cind m-am oprit,  ma rugam din tot sufletul ca toate organele interne sa-mi fi in continuare la locul lor! :-) Noroc ca am primit citeva sfaturi despre ce trebuie sa fac.  Asa ca pina la urma am reusit chiar sa savurez placera unui galop! De fapt nu este asa de rau, odata ce ai aflat niste notiuni minime despre ... :-)Totul este despre pozitie si ritm. 

In urma sfaturilor primite tot n-am reusit sa sincronizez mersul "la trap". Mi s-a parut chiar mai greu decit "galop".  Poate data viitoare am sa ma descurc si acolo ... :-)

Iquique

M-am oprit numai o noapte cit sa-mi trag sufletul intre autobuze. Spectaculos este modul in care intri in oras. Traseul serpuieste din virful dunei de nisip catre orasul de pe malul mari, citeva sute de metri mai jos.
Niciodata n-am crezut ca am sa vad dune de nisip de aproape 1000 metri inaltime!

Magelan Strait

Strimtoarea lui Magelan. Separa Tara de Foc de continent.

Day1

Prima zi pe vas.

Day2

A doua zi pe vas.

Day3

A treia zi pe vas.

Navimag Experince

O călătorie de 4 zile prin fiordurile chiliene. Călătoria cu vaporul s-a dovedit să fie o idee excelentă. M-am simţit bine şi am întâlnit oameni interesanţi. Am plecat din Puerto Montt şi peste 4 zile ajungeam la Puerto Natales. Este singura navă care opreşte în sătucul Puerto Eden.
Puerto Eden, un sat cu aproximativ 20 de case, accesibile numai pe apă. Nava Navimag are o singura cursa săptămânala. Aici este locul în care pot să zic că m-am simţit ca la "capătul pământului"! Un "Eden" în felul lui !:-)

North Chile

Partea de nord a acestei tari este una din cele mai aride zone de pe fata pamantului. Cuprinsa intre granita cu Peru si Santiago de Chile este acoperita in intregime de nisip. Ceea ce la prima vedere crezi ca sunt munti, ajungi sa realizezi ca sunt dune de nisip. Adevarti munti de nisip defapt.

Puerto Montt

Orasel in sudul tari. Am petrecut citeva zile in asteptarea imbarcarii pe nava. Nava pleaca la inceput de saptamana, plus/minus o zi sau doua in functie de vreme. Nu prea multe de facut, noroc cu un mall modern unde mi-am facut cumparaturile si m-am reactualizat cu ultimele filme aparute. Aici la food court am mancat cel mai bun burger din viata mea!:-) Probabil, faptul ca puteam alege intre Pepsi si bere nemteasca, a contribuit puternic la afirmatia anterioara!:-)

Puerto Natales

Oras cotropit in intregime de turistii de pe Navimag. Dupa 4 zile pe nava, odata ce pui piciorul in oras ajungi sa realizezi ca, defapt cunosti pe toata lumea din oras!;-) Este locul de acces la parcul national Torres del Paine.

Santiago

Capitala. Un oras mare, modern si aglomerat.
Amitirea cea mai vie care o am din Santiago este una din lozincile citite pe metrou. Si anume:
"En la medianoche todas princesas llegan a ser mujeres."

Night Shots

Poze facute la lumina lunii in prima noapte din parcul Torres del Paines

Day1

Poze din prima zi.

Day2

Poze din a doua zi.

Day3

Poze din ziua a treia.

Day4

Poze din ziua a patra. Nu am multe poze pentru că în ziua a 4-a mă plouat de nu m-am văzut bine! :-)

Torres del Paines

Cel mai frumos parc care l-am vizitat. E superb!
Pozele grăiesc de la sine...
Am petrecut 4 zile. Am fost de 2 ori norocos. Unu: am văzut parcul toamna, în toată splendoarea de culori. Doi: am prins vreme superba timp de 3 zile. Zona este renumită pentru instabilitatea vremii ...
Nu vă mai ţin uitaţivă la poze!

Around Cusco

Deşi cultura Inca se întinde din seculul 12 pina pe 15, perioada de apogeu a imperiului, printr-o succesiune de 10 împăraţi, a durat numai 100 de ani. Ce este şi mai impresionant este faptul că toate oraşele şi mai toate vestigiile rămase până în ziua de azi au fost construite în această perioadă de 100 de ani.

City

Scene din viaţa de zi cu zi a oraşului.

Folk Dance

Dansuri populare din zona.

Paintings

Picturi extrem de surprinzătoare. Din păcate am apucat sa fac numai câteva poze înainte să mă oprească.

Qorikancha

Odată era templu Inca. Legenda zice că era în întregime placat cu aur masiv. Jefuit şi distrus de conchistadori, a devenit mai apoi proprietatea biserici catolice. Aici a fost ridicata o monastire pe fundaţia vechiului templu Inca. Monastire distrusă parţial de un cutremur. Ce a rămas în picioare, ironic as it may be,  au fost zidurile Inca! In ziua prezenta e muzeu.

Cusco

Odată inima imperiului Inca, Cusco şi azi este un oraş fermecător. Aşa cum: toate drumurile duc la Roma, perfect valabil în cazul imperiului Inca este: toate drumurile duc la Cusco! Numeroase drumuri porneau din Cusco ajungând în cele mai îndepărtate colţuri ale imperiului.Acestea sunt faimoasele Inca Trails. Devastat de conchistadori oraşul încă păstrează vestigii ale incaşilor. Fosta capitala a imperiului Inca, dai peste urme ale civilizaţiei Inca, literar, la fiecare colţ de strada. De exemplu: zidurile Inca, construite pe la 1400, sunt azi folosite ca fundaţiile multor clădiri coloniale. Ca să vezi ce bine se construia acuma 500 de ani!
O altă surpriză a fost unele tablouri care le-am găsit aici, evident la muzeu! Şcoala Cusco este cu adevărat aparte, vezi pozele. Din păcate am apucat să fac numai câteva poze că apoi s-a luat de mine.
Cusco este punctul de pornire pentru traseul numit "Inca Trail". Traseul de 4 zile, Inca Trail, este absolut fantastic. Celor care iubesc mersul pe munte le recomand acest traseu cu cea mai mare căldură. Machu Picchu se poate vizita şi printr-o combinaţie de călătorit cu tren + autobuz. Am mers în Cusco cu ideea de a petrece o zi sau 2 până îmi rezolv aranjamentele de excursie pentru Inca Trail, dar am ajuns să petrec 2 săptămâni.
După părerea mea este cel mai drăguţ oraş din Peru.

Day1

În prima zi vom urca de la 2500m la 3000m. Este ziua de acomodare. Nu se urcă prea mult şi este destul de uşor. Vom vedea 1-2 grupuri de ruine. Înnoptăm la 3000m. Turişti îşi duc rucsacul cu lucrurile personale şi sacii de dormit iar porteri vor duce corturile, mâncarea, ustensilele de bucătărie şi restul. Ei vor fi responsabili cu punerea, strângerea corturilor, făcutul mâncării şi toate altele. Drumeţie de lux!:-)

Day2

Ce mai grea zi pe traseu. Am pornit de la 6 dimineaţa de la 3000 m, am trecut un pas la 4200 m iar apoi este o scurtă coborâre la locul de campare aflat pe la 3700 m. Fiecare a mers în ritmul său. Traseul poate dura între 3-6 ore depinzând de condiţia fiecăruia. A fost o zi grea, a plouat toată ziua. Am urcat la scări reprezentând peste 1200 m diferenţa de nivel. Altitudinea de 4000 m te stoarce de orice vlagă. Ultimi 100 de metri până pe creasta pasului de la 4200 mai că m-am târât în patru labe.

Day3

Ziua în care am parcurs cea mai lungă distanţă. Fără mari dificultăţi tehnice. Numai un mic pas de trecut, terenul este în mare parte la acelaşi nivel, pe la 3100m. Am vizitat câteva ruine pe parcurs. Când am ajuns la locul de campare am aflat ca ultima porţiune de traseu, chiar înainte de Machu Picchu, s-a produs o alunecare de teren prin urmare nu mai putem cobori de la Poarta Soarelui la Machu Pichhu. Asta înseamnă că va trebui să coborâm azi până la Aqua Caliente (2000 m), unde vom înnopta pe podeaua unui restaurant în construcţie. Într-un fel este mai bine aşa, acolo exista izvoare cu apa termala. Eu şi Yep am decis să mergem la o baie caldă să ne mai încălzim oasele răcite de ploile de pe munte. După trei zile de mers serios pe munte un dus şi apoi o relaxare in apa fierbinte este o adevărata binefacere.

Day4

Ne-am trezit la ora 5 dimineaţa, să urcăm cele 2 ore până la Machiu Picchu. Tot ce reproşez acestei drumeţii pe munte este trezire la ora 5 în fiecare dimineaţa. N-am să înţeleg care a fost raţiunea că doar toate traseele le-am terminat în jur de prânz. Hoardele de turişti la M. Picchu apar numai pe la 11 dimineaţa, deci a te scula la 5 pentru ca să ajungi înainte de 8 la Machu Picchu mi se pare cam lipsit de sens. Mai ales că a plouat dimineaţa când am ajuns noi , ca apoi pe la prânz să se facă vreme frumoasă. Bad luck cum zice vorba englezului! :-)

Lima City

Poze din oras.

Poze din jurul orasului Lima

In jurul orasului. Am vizitat un site INCA , dar nu imi mai aduc aminte nimica despre. :-(

Nazca

De mic am visat ca odată să ajung să zbor deasupra enigmaticilor desene de la Nazca.
Am ajuns! :-)
Desenele sunt atâta de întinse încât pot fi văzute în întregime numai din avion. Create fără un aparent scop, sunt perfecte din punct de vedere al design-ului (linii perfect drepte, design complex). Şi în ziua de astăzi, de ce şi cum au fost create, este o enigma pentru cercetători. Modul de trasare a desenelor este ingenios de simplu: înlăturarea stratului superficial de pietriş de culoare închisă de la suprafaţă, dezvăluie pământul de culoare mai deschisa dedesubt.
Din mulţimea de teorii care au fost create, cel mai mult mi-a plăcut povestea citita pe dosul unui meniului, la un restaurant din localitate.
Și anume: "după ce a creat pământul Dumnezeu se odihnea . Și cum se odihnea el numai ce vine un înger cu vestea ca în magazie au mai rămas materiale, adică: nisip, munţi, etc. Drept urmare prin inferență mai trebuie să existe o porțiune de pământ care n-a fost terminată. După oarece cercetare și agitație au descoperit ca zona Nazca n-a fost terminată şi drept urmare s-au pus pe lucru, în final au terminat-o. Oameni din zona au fost așa de mulțumiți încât ca să îşi arate recunoştinţa au creat desenele, uriaşe în dimensiuni, ca să poate fi văzute din cer. Dumnezeu a fost aşa de plăcut impresionat de frumuseţea lor a promis că va avea grijă ca în zonă să nu mai ploua, astfel desenele să rămână pe vecie."
Drept urmare de atunci desertul de la Nazca este unul dintre cele mai uscate zone din lume. După mine o morala a poveștii de mai sus ar putea fi: ce i-a scăpat LUI din vedere, este că oameni vor construi o autostradă care va trece prin mijlocul lor desenelor tăind mai multe din desene în două! :-(
Desenul meu favorit este: cosmonautul.

[1]:Request south america ... end: 33.015 sec elapsed!